Mulți oameni trăiesc cu o nevoie profundă de a aparține, de a fi loiali și „buni” cu ceilalți. Îi vezi mereu disponibili, ajutători, zâmbitori, gata să sară în sprijinul tuturor. Din afară, par exemplul perfect de altruism. Din interior însă, povestea este adesea alta: nevoi ignorate, granițe încălcate și o oboseală emoțională care se transformă, uneori, în boală.
Medicul Gabor Maté vorbește frecvent despre acest tipar: persoane extrem de „drăguțe”, lăudate pentru devotamentul lor, care dezvoltă boli grave la mijlocul vieții. El nu afirmă că „bunătatea” provoacă direct cancer sau boli autoimune, ci că modelul de a-ți suprima constant nevoile și emoțiile pentru a păstra relațiile și a evita conflictul poate contribui la un stres cronic, cu impact asupra organismului.
Pentru a înțelege de ce se întâmplă asta, Maté pornește de la două nevoi psihologice fundamentale ale fiecărui copil – și, de fapt, ale fiecărui adult.
Două nevoi de bază: atașament și autenticitate
Dr. Gabor Maté descrie două axe esențiale ale dezvoltării umane:
- Nevoia de atașament – nevoia de apropiere, de legătură cu o altă ființă umană. Pentru un copil, aceasta înseamnă legătura cu părinții sau îngrijitorii. Atașamentul are o funcție profund adaptativă: fără grijă, protecție și apartenență la un grup, specia noastră nu ar fi supraviețuit. Suntem programați biologic să căutăm…
