Era o seară obișnuită de toamnă când Raluca a deschis telefonul partenerului ei pentru a da muzica mai tare. Nu căuta nimic. Dar ochii i-au alunecat involuntar peste o notificare — un mesaj de pe Instagram, de la o fostă colegă, cu un emoji și o frază care putea însemna orice sau nimic. Raluca a pus telefonul jos. Și-a turnat un pahar cu apă. A stat la masă cu îngrijorarea aceea surdă, difuză, care nu are un nume precis dar care se instalează în piept ca un corp străin. Până la miezul nopții răscolise tot ce putea răscoli — urmăritorii, like-urile, comentariile, data ultimei activități. Nu găsise nimic concludent. Găsise, în schimb, altceva: un sentiment că nu mai știe cu cine locuiește.
Povestea Ralucăi nu este excepțională. Este, de fapt, atât de comună încât a primit un termen propriu, preluat rapid de presa de lifestyle, de terapeuți și de rețelele sociale: micro-cheating, sau, în română, micro-înșelatul. Un concept care, cu cât este mai mult discutat, cu atât ridică întrebări mai profunde — nu atât despre fidelitate, cât despre frică, control și despre ce înseamnă, de fapt, să ai încredere în cineva.
Ce este micro-înșelatul și de ce este atât de greu de definit
Ca și infidelitatea clasică, micro-înșelatul rezistă oricărei definiții clare. Comportamentul pe care o persoană îl consideră absolut inofensiv poate fi perceput de alta ca o trădare gravă. Și totuși, numeroase…
