Toată lumea zice-așa: că nu-i bună dragostea
Nu-i de lipsă ca s-o spună, că și eu văd că nu-i bună
De-ar fi bună dragostea, nimeni n-ar zăcea de ea
Când inima se pune, te arde ca u carbune
Și nu poti stinge ușor, nici cu apă de fântână
De-ai turna o săptămână, de-ai turna
Focul care crezi că nu arde îndeajuns
Nici cu apă de izvor nu poa’ să fie stins
Frige mai rău ca nisipul de la mare
Pe care alergi de nebun cu talpile goale
Dacă-aș fi știut de la-nceput că dragostea
Poate să-mi transforme inima și bună da’ și rea
M-aș fi gândit de două ori la ce să aleg
Rămân cu muzica, cel mai bun medicament
Poți să dormi o săptămână, înc-o lună, ani la rând
Nu se stinge, nu se stinge și nu poți s-o mai scufund
E pe vene, iese-n piele și se pierde iar în vânt
Și nu pot s-o mai alung
Iar s-o plâng, nu-i destul, vreau mai mult
Ia mai mult, ia mai mult, o secundă să mărunt
Crește împreună, simbioza asta doare
O să dispar și eu atunci când ea dispare
Merg din amonte în aval și toată lumea zice-aș
Merg din coamă de munte în vârf de deal și lumea zice-așa
Arde ca un taciune dar tot mai rău e fără ea
Oriunde mă poartă drumuri lumea îmi zice asa
Oriunde mai fac doi pași tot dau de trei care zicea-așa
Oriunde mă uit în zare, în zare natura-mi zice așa
Arde ca soarele vara dar tot mai rău e fără ea
