Inteligenta artificială intră într-un teritoriu sensibil: păstrarea vocilor și a poveștilor celor dispăruți. De la chatboți care imită tonul unei persoane dragi până la avataruri vocale care „vorbesc” în locul ei, industria postumă digitală promite o memorie interactivă – uneori, „veșnică”.
Ce sunt „deathbots” și de ce par atât de convingători
„Deathbots” sunt sisteme AI care recreează vocea, stilul și chiar gesturile verbale ale unei persoane decedate, pe baza urmelor digitale lăsate: mesaje, emailuri, postări, înregistrări audio/video. Spre deosebire de arhivele clasice, aceste avataruri răspund în timp real, dând iluzia unei prezențe care continuă dincolo de viață.
Studiu: când memoria ajunge la algoritm
În cadrul proiectului Synthetic Pasts, autorii au testat servicii care promit să păstreze sau să recreeze prezența digitală a cuiva. Ei și-au încărcat propriile materiale (mesaje, voice notes, video) pentru a crea „dubluri digitale” și au interacționat cu ele, atât ca „viitori” cât și ca „îndoliați”.
Constatări-cheie:
• Instrumentele de tip arhivă (colectează povești, pe teme: copilărie, familie, sfaturi) oferă o experiență mai calmă, însă impun categorii rigide și pierd nuanțe.
• Chatboții generativi pot părea intimi, dar replică mecanic formulările utilizatorilor, uneori cu un ton nepotrivit (de pildă, mesaje vesele despre moarte), semn că algoritmii gestionează…
.jpg "Crăciunul iubirii la DIVA: premiere romantice între 10–16 noiembrie, la ora 20:00")
