Ca medic care lucrează în îngrijiri paliative, Jordan Grumet a fost martorul a mii de conversații cu pacienți aflați în ultimele zile de viață. În aceste clipe de luciditate și sinceritate, mulți exprimă același regret profund:
„Îmi pare rău că nu am avut niciodată energia, banii sau timpul să…”
Pentru unii a fost visul de a scrie o carte. Pentru alții, călătoria într-un loc îndepărtat. Sau poate antrenarea pentru un sport iubit în tinerețe. Deși formele variază, esența rămâne: au abandonat ceea ce autorul numește „micul p de scop” – acel sens interior, procesual, care ne aprinde dinăuntru.
De ce amânăm sensul vieții?
Regretul cel mai mare vine din faptul că, în acel moment, nu mai e posibil să repare ceea ce a fost neglijat. Timpul și puterea s-au dus. Tocmai de aceea, Grumet ne invită pe noi, cei vii, să privim moartea ca un ghid: să trăim ca și cum moartea ar fi oricând la o respirație distanță.
Cele mai frecvente scuze
Nu am destulă energie
Această idee apare frecvent, mai ales la persoanele tinere, ocupate cu cariera și familia. Dar studiile arată contrariul. O cercetare publicată în Journal of Health Psychology a arătat că persoanele cu un scop clar resimt mai multă energie și au mai multă motivație interioară pentru a acționa.
Cu alte cuvinte, energia nu este o resursă limitată. Ea crește atunci când facem lucruri care contează pentru noi. Și nu trebuie să fie ceva măreț: poate fi o carte…
