În 2006, la Consumer Electronics Show (CES) din Las Vegas, un format de disc optic susținut de o coaliție largă de producători și studiouri a intrat oficial în lumina reflectoarelor: Blu-ray. Protocoale și prototipuri existau deja de câțiva ani, dar CES 2006 a fost momentul în care tehnologia a fost prezentată publicului ca succesor credibil pentru DVD, promițând mai mult spațiu, bitrate mai mare și video de calitate superioară.
De atunci au trecut două decenii. Piața s-a mutat masiv spre streaming, iar suporturile fizice au devenit o nișă. Totuși, Blu-ray (în special în versiunea Ultra HD Blu-ray) continuă să fie, pentru mulți, reperul pentru calitatea imaginii și a sunetului în home cinema.
Ce a adus Blu-ray în plus față de DVD
Saltul tehnologic al Blu-ray a venit din combinația dintre un laser albastru-violet și o densitate mai mare de stocare pe același disc de 12 cm. În termeni practici, specificațiile inițiale au fost ușor de comunicat publicului:
- 25 GB pe disc single-layer
- 50 GB pe disc dual-layer
Ulterior, standardul a evoluat și spre discuri cu capacități mai mari (de tip BDXL), ajungând la 100 GB (triple-layer) și 128 GB (quad-layer) pentru anumite utilizări de date.
Acest spațiu suplimentar, împreună cu bitrate-uri mai ridicate și codec-uri mai eficiente, a făcut posibilă distribuția conținutului HD la o calitate mai consistentă decât ce oferea DVD-ul, iar mai târziu a deschis drumul către 4K prin brandul Ultra…
