John Lodge, basistul și unul dintre cei doi co-soliști ai legendarei trupe britanice de rock The Moody Blues, cunoscută internațional pentru piesa „Nights in White Satin”, a murit în octombrie 2025 la vârsta de 82 de ani. Anunțul a fost făcut de familie într-o declarație emoționantă în care moartea a fost descrisă drept „bruscă și neașteptată”.
Familia a transmis că Lodge, descris ca un „soț, tată, bunic, socru și frate iubit”, „s-a stins liniștit, înconjurat de cei dragi și de sunetele The Everly Brothers și Buddy Holly”, o referință directă la muzicienii care l-au inspirat încă din tinerețe. Născut pe 20 iulie 1943 la Birmingham, Lodge a crescut ascultând rock and roll-ul lui Jerry Lee Lewis și Buddy Holly, artiști care i-au marcat profund cariera muzicală.
Lodge s-a alăturat trupei The Moody Blues în 1966, înlocuindu-l pe basistul fondator Clint Warwick, în aceeași perioadă în care Justin Hayward a preluat rolul de chitarist și vocalist principal de la Denny Laine. Această nouă formulă a devenit formația clasică care a redefinit complet direcția muzicală a trupei, abandonând rădăcinile rhythm and blues pentru a explora teritoriul rock-ului progresiv și orchestral.
Contribuția lui Lodge la succesul formației a fost esențială. A fost co-vocalist alături de Justin Hayward și autor al unor piese definitorii precum „Ride My See-Saw”, „Isn’t Life Strange” și „I’m Just a Singer (In a Rock and Roll Band)”, pentru care a primit premii ASCAP pentru compoziție. Vocea și linia de bas a lui Lodge au devenit elemente distinctive ale sunetului orchestral și psihelic al The Moody Blues.
Albumul din 1967, „Days of Future Passed”, considerat unul dintre primele albume-concept din istoria rock-ului, a marcat un moment de cotitură în muzica rock prin îmbinarea acesteia cu muzica clasică și utilizarea inovatoare a Mellotron-ului, o claviatură electromecanică care permitea redarea unor sunete orchestrale înregistrate. Single-ul „Nights in White Satin” de pe acest album a devenit un hit internațional uriaș, difuzat până astăzi de stațiile de radio din întreaga lume și considerat o capodoperă a rock-ului progresiv.
Lodge a rămas membru fidel al formației timp de peste cinci decenii, apărând pe 15 din cele 16 albume de studio ale The Moody Blues. Trupa a continuat să lanseze albume de succes pe parcursul anilor ’70 și ’80, inclusiv „Long Distance Voyager” din 1981, care a atins vârful clasamentelor din Statele Unite. Lodge a rămas alături de trupă până când aceasta a încetat să mai susțină concerte live în 2018, după retragerea lui Graeme Edge, ultimul membru fondator rămas activ.
În 2018, The Moody Blues a fost în sfârșit inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, o recunoaștere mult așteptată pentru contribuția lor la evoluția muzicii rock. The Moody Blues au vândut peste 70 de milioane de albume la nivel global și sunt recunoscuți pe scară largă ca pionieri ai rock-ului progresiv, influențând generații întregi de muzicieni prin utilizarea aranjamentelor orchestrale și abordarea conceptuală a albumelor.
Pe lângă activitatea cu The Moody Blues, Lodge a lansat trei albume solo și a colaborat cu Justin Hayward la proiectul Blue Jays în 1975, în perioada în care trupa se afla într-o pauză. Chiar și în ultimii ani, Lodge a rămas activ pe scenă, susținând turnee solo dedicate moștenirii The Moody Blues, adesea alături de ginerele său Jon Davison, vocalistul trupei Yes. Ultimul său concert a avut loc în august 2024.
„Nu a fost niciodată mai fericit decât atunci când era pe scenă”, a declarat familia în comunicatul oficial. „Era ‘doar un cântăreț într-o trupă de rock and roll’ și adora să performeze cu trupa sa și să împărtășească această muzică cu fanii săi.” Familia a încheiat declarația cu cuvintele pe care Lodge le rostea întotdeauna la finalul concertelor: „Mulțumim că ați păstrat credința.”
Cu moartea lui John Lodge, Justin Hayward rămâne singurul supraviețuitor al formației clasice The Moody Blues. Graeme Edge a murit în 2021, Denny Laine în 2023, iar Mike Pinder în 2024, toți după includerea trupei în Rock and Roll Hall of Fame.
