Ana are 31 de ani, lucrează în marketing și se descrie pe sine ca „o persoană care analizează totul prea mult.” Timp de aproape doi ani, a trăit într-o relație cu Mihai — sau, mai corect spus, lângă o relație cu Mihai, într-o zonă gri pe care psihologii o numesc astăzi situationship: o legătură emoțională și fizică reală, dar fără nicio etichetă, fără nicio promisiune, fără niciun angajament explicit.
„La început părea că e doar o prietenie care se transformă în ceva mai mult”, spune ea. „Dar cu fiecare gest ambiguu, cu fiecare seară petrecută împreună urmată de zile de tăcere, am simțit că trăiesc în două lumi deodată: una în care totul era perfect și una în care nu existam cu adevărat.”
Situationship-ul este, în esență, o relație care funcționează emoțional și uneori fizic ca o relație romantică, fără să fie definită ca atare de ambii parteneri. Cercetările în psihologia relațiilor arată că ambiguitatea prelungită generează un tip specific de stres cognitiv și emoțional, asociat cu activarea prelungită a sistemului de alarmă al creierului (LeFebvre et al., 2019). Cu alte cuvinte, mintea ta trăiește în alertă constantă, interpretând fiecare semnal, fiecare mesaj, fiecare privire ca pe un posibil indiciu al direcției în care merge relația.
Momentul în care Ana și-a mărturisit sentimentele
La aproape opt luni de la…
