Björk s-a alăturat inițiativei „No Music for Genocide”, o campanie de boicot cultural care le cere artiștilor și deținătorilor de drepturi să-și retragă muzica de pe platformele de streaming din Israel, în semn de protest față de războiul din Gaza. Potrivit The Times of Israel, catalogul artistei islandeze nu mai este disponibil pentru utilizatorii din Israel pe Spotify și Apple Music.
Campania încurajează artiștii să-și ajusteze teritoriile de distribuție ori să solicite distribuitorilor și caselor de discuri geoblocarea repertoriului în Israel. Organizația cheamă și marile companii – Sony, UMG și Warner – să urmeze exemplul, amintind că aceleași grupuri au suspendat operațiunile în Rusia după invazia Ucrainei.
În ultimele zile, „No Music for Genocide” a adunat numeroase nume din scena internațională: Fontaines D.C., Amyl & The Sniffers, Kneecap, Paramore, Rina Sawayama, MIKE, Primal Scream, Faye Webster, Japanese Breakfast, Yaeji, King Krule, MJ Lenderman, Pussy Riot, Wednesday, Society of the Silver Hand, MØ și alții. Alăturarea lui Björk – unul dintre cele mai influente voci ale muzicii alternative – conferă campaniei o vizibilitate sporită.
„Cultura nu poate opri bombele de una singură, dar poate respinge represiunea politică, poate schimba opinia publică spre justiție și poate refuza ‘art washing’-ul și normalizarea crimelor împotriva umanității”, transmit inițiatorii. „Primul nostru obiectiv este să îi inspirăm pe artiști să-și revendice agenția și să transforme influența în acțiuni concrete.”
Björk a exprimat în trecut sprijinul pentru palestinieni – în 2023 a distribuit pe Instagram hărți istorice ale regiunii, însoțite de mesajul „Asta numiți ‘împărțire’?”. Artista a fost vocală și pe alte teme geopolitice, precum independența Tibetului: în 2008, la un concert în Shanghai, a strigat „Tibet!” în timpul piesei „Declare Independence”, stârnind reacții dure din partea autorităților chineze. „China este noua superputere a lumii. Întrebarea e cum va gestiona probleme morale occidentale precum libertatea de exprimare”, spunea atunci Björk.
Dincolo de gestul individual, „No Music for Genocide” se poziționează ca parte a unui efort civic și cultural mai amplu – de la pledoaria „Film Workers for Palestine” până la acțiuni sindicale și blocaje logistice orientate împotriva livrărilor militare. Rămâne de văzut câți alți artiști și labeluri vor adopta geoblocarea în lunile următoare și ce efect va avea această presiune culturală asupra ecosistemului industriei muzicale.
