În 1966, dictatorul român Nicolae Ceaușescu a introdus politici extreme pentru creșterea ratei natalității, care au condus la abandonarea pe scară largă a copiilor. Aceștia au ajuns în orfelinate cu condiții teribile, unde nu primeau îngrijire, atenție sau iubire. Această tragedie a oferit, însă, o oportunitate rară pentru cercetători de a studia efectele traumei timpurii asupra dezvoltării creierului și sănătății mentale.
Impactul traumei asupra creierului copiilor
Cercetările efectuate asupra copiilor din orfelinatele din România au demonstrat că mulți dintre aceștia aveau volume cerebrale mai mici, ceea ce explică deficitele cognitive. Atrofia cerebrală era cu atât mai severă cu cât perioada petrecută în instituții era mai lungă. Potrivit profesorului Macià Buades Rotger de la Universitatea din Barcelona, copilăria reprezintă cea mai sensibilă perioadă pentru dezvoltarea neurobiologică, iar perturbările din această etapă pot avea efecte profunde asupra funcționării cerebrale.
Stresul și trauma
Traumele din copilărie au un impact puternic asupra axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, sistemul principal de reglare a stresului. Activitatea acestui sistem poate fi măsurată prin nivelurile hormonilor precum cortizolul, cunoscuți și ca glucocorticoizi. În cantități normale, cortizolul ajută organismul să facă față amenințărilor, dar excesul poate fi dăunător. De exemplu, copiii expuși la război prezintă…