Pentru unii, solitudinea nu este doar o pauză bine-venită de la socializare, ci o necesitate pentru o viață echilibrată și împlinită. Termenul „aloneliness” a fost introdus recent pentru a descrie dorința de a petrece mai mult timp singur și frustrarea care apare atunci când această nevoie rămâne nesatisfăcută.
Dacă te regăsești în această descriere, atunci probabil că solitudinea nu este doar o preferință, ci o necesitate. Timpul petrecut singur oferă spațiul mental necesar pentru a procesa gândurile, a gestiona emoțiile, a te relaxa după experiențe stresante și a te bucura de activități neîntrerupte.
Psihologul Robert J. Coplan, în cercetările sale fundamentale despre aloneliness, a observat că persoanele care experimentează un nivel ridicat de aloneliness raportează o scădere a stării de bine atunci când nu beneficiază de suficient timp în solitudine. Concret, acestea pot deveni mai stresate și pot prezenta simptome de depresie crescute. Totuși, efectele negative ale aloneliness par să depășească impactul individual; ele pot afecta și relațiile interpersonale.
Impactul Aloneliness asupra Relațiilor Romantice
Psihologii Julie Swets și Cathy Cox au examinat modul în care nevoia de solitudine se intersectează cu cerințele unei relații romantice, care depinde de timp petrecut împreună. Aceștia au presupus că lipsa timpului petrecut singur pentru persoanele alonely poate duce la frustrare, furie sau chiar…
