Tulburarea factice este una dintre cele mai neînțelese și totodată grave afecțiuni psihice, a cărei complexitate o plasează în aceeași categorie cu tulburările majore precum schizofrenia sau tulburarea bipolară. Definitorie pentru această tulburare este capacitatea persoanei afectate de a-și fabrica, în mod deliberat, simptome de boală – fie fizică, fie psihică – fără un câștig exterior clar, cum ar fi bani sau privilegii.
Ceea ce își dorește, în schimb, este un rol: acela de pacient. O poziție care aduce cu sine atenție, îngrijire, compasiune și protecție.
Minciuna ca mecanism de supraviețuire
Potrivit dr. Marc Feldman – expert internațional în înșelătoria medicală și autorul volumului Ce n-aș da să fiu bolnav –, persoanele cu tulburare factice își provoacă deliberat suferința pentru a răspunde unei nevoi emoționale adânci. Aceștia nu doar simulează, ci și manipulează mediul pentru a crea un context convingător: provoacă febră, își induc infecții, mimează simptome psihiatrice sau chiar sabotează starea de sănătate a altora, inclusiv a copiilor sau animalelor de companie aflate în grija lor.
Spre deosebire de o tulburare psihosomatică, în care simptomele apar involuntar, sau de simulare (malingering), în care scopul este un beneficiu clar, cum ar fi evitarea unei pedepse sau obținerea unui concediu medical, tulburarea factice are o motivație internă, greu de detectat și și mai greu de tratat.


























