Building the Band, noul reality show muzical lansat de Netflix, încearcă să readucă magia competițiilor care au făcut istorie în anii 2000 – Pop Idol, The X Factor, The Voice – și o combină cu un concept contemporan: formarea unor trupe muzicale fără ca membrii să se vadă între ei. Un fel de Love Is Blind întâlnește The Circle, dar cu accent pe voce, nu pe aparențe.
Un format curajos, dar cu o execuție inegală
50 de concurenți, fiecare în propria cabină izolată fonic, pot oferi 10 aprecieri („like-uri”) altor voci pe care le consideră potrivite pentru o viitoare trupă. Pentru a merge mai departe, fiecare are nevoie de minimum 5 aprecieri. Ulterior, vor fi formate șase trupe, fiecare cu 3–5 membri, care vor concura sub îndrumarea unor mentori cunoscuți precum Nicole Scherzinger, Kelly Rowland și regretatul Liam Payne.
Premisa este una promițătoare, o reacție la lumea vizuală și superficială în care trăim. Show-ul îndeamnă la a asculta mai atent, fără a judeca după aparențe. Însă această idee puternică este pusă în pericol de un ritm lent și o structură care trenează, mai ales în primele trei episoade dedicate formării trupelor.
O construcție lentă care poate risipi interesul
Dacă în epoca Pop Idol sau The X Factor audițiile durau două episoade, aici ele se întind pe mai bine de trei ore, într-un format de tip binge (patru episoade lansate…
