Irina V. Boca este o autoare care scrie asumat împotriva clișeelor și grabei cu care consumăm literatura. Cu o formare atipică – diplomă în inginerie și doctorat în filozofie politică – Irina Boca revendică rolul cuvântului dincolo de comoditățile comerciale și de reflexele „anti-culturale” ale prezentului. Îi repugnă bârfa și polarizarea politică, iar despre limba română vorbește cu luciditate ironică, ca despre un cod pe care încă trebuie să învățăm să-l citim pe îndelete, nu la sprint.
În dialogul de mai jos, pornim de la romanul „Surghiun și Dame”, pe care autoarea îl definește ca pe un experiment în care exilul e trăit „cu fiecare fibră” – o meditație despre „a ști” și „a simți”, despre scris și existență. Emigrarea ei, la începuturi, cu două geamantane și 600 de dolari într-o „lume largă cât Statele Unite”, a decantat o perspectivă care refuză melodrama și preferează claritatea necruțătoare a experienței.
Deși romanul a fost citit de unii ca „fragmentar”, autoarea respinge eticheta: nu o interesează artificiul structural, ci un posibil „continuum epistolar” în care memoria și ideile se așază firesc, fără mimetisme. Referințele la literatură, pictură și filozofie sunt orientative, țesute în funcție de nevoile personajelor de a înțelege realitatea – o realitate în care luciditatea și emoția nu se exclud, ci se țin în echilibru…
