Am așteptat ceva timp până să mă conving că nu mai urmeaza nici un episod din sezonul doi al serialului The Last of Us, ajuns la sezonul doi pe Max și transmis pe TV pe HBO. După câteva săptămâni am acceptat că serialul s-a terminat brusc lăsând fanii să înțeleagă ce vor ei din povestea sezonului doi, care pare că nu a primit o concluzie, pe care ar fi meritat-o.
Pentru că scriu de atâția ani și pe site-ul dedicat tehnologiei și gamingului este logic să nu mă gândesc la fanii jocului, pe care se bazează.
The Last of Us – sezonul 2 și pierderea complicității
Sezonul al doilea din The Last of Us începe promițător: replică ritmul jocului video, introduce inamicii familiari și păstrează atmosfera apăsătoare a unei lumi post-apocaliptice. Episoadele inițiale o urmează pe Ellie (Bella Ramsey) și partenera sa, Dina (Isabela Merced), printr-un Seattle devastat, iar titlurile zilnice, preluate din joc, stabilesc clar că suntem încă în universul cunoscut de jucători. Dar undeva pe parcurs, serialul pune jos controllerul.
Adaptările nu trebuie să copieze fidel sursa, ci să o reinterpreteze, așa cum susține teoreticiana Linda Hutcheon. Problema apare însă atunci când o adaptare nu reușește să transpună ceea ce este definitoriu pentru mediul original – în cazul de față, interactivitatea. Jocul The Last of Us Part II nu este memorabil doar pentru poveste, ci pentru felul în care jucătorii participă activ la…
