Pisicile au reputația de animale independente, însă cercetările recente indică o conexiune aparte între oameni și feline, alimentată de chimia creierului. În centrul acestei povești se află oxitocina, supranumită „hormonul iubirii”, implicată în atașament, încredere și reglarea stresului.
Oxitocina este aceeași substanță care se activează când o mamă își ține copilul în brațe sau când prietenii se îmbrățișează. Experimente clasice pe oameni au arătat că oxitocina poate spori încrederea în interacțiuni sociale și are efecte de calmare, inclusiv prin temperarea cortizolului și activarea sistemului parasimpatic („odihnă și digestie”).
La câini, „bucla” de atașament om–animal mediată de oxitocină a fost documentată de mult: interacțiunile prietenoase cresc oxitocina atât la stăpân, cât și la animal. La pisici, dovezile au întârziat să apară, în parte pentru că felinele își exprimă afecțiunea mai discret. Totuși, studiile indică tot mai clar că atingerile blânde și vocea caldă cresc oxitocina la oameni atunci când interacționează cu pisicile, iar anumite contexte par să stimuleze același răspuns și la feline.
Exemplele din laborator și „din viața reală” converg: mângâierea, vocea liniștitoare și momentele de joacă pot declanșa o creștere a oxitocinei la om, asociată cu reducerea stresului și, uneori, cu scăderea tensiunii arteriale. Până și sunetul torsului este legat…
