David Szalay, scriitor britanic cu origini maghiare, s-a aflat pentru a doua oară pe lista scurtă a Booker Prize, cu romanul „Ce nu poate fi rostit” (Flesh), apărut în colecția Fiction Connection la Editura TREI, în traducerea Ancăi Bărbulescu. Cartea propune o explorare incisivă a inadaptării și a masculinității, a emoțiilor trăite visceral, adesea imposibil de formulat în cuvinte.
Într-un interviu acordat organizatorilor Booker Prize, autorul a explicat că punctul de plecare al romanului a fost dorința de a construi o narațiune cu „un final unguresc și un final englezesc”, reflectând propriul său balans între două spații culturale. De aici, alegerea unui protagonist imigrant maghiar, plasat în perioada aderării Ungariei la Uniunea Europeană, a devenit firească – o platformă pentru a discuta Europa contemporană, tensiunile sale culturale și economice, dar și experiența corporală a existenței.
Un realism dur despre ceea ce rămâne nespus
Romanul urmărește traiectoria lui István, a cărui adolescență în Ungaria postcomunistă este fracturată de un eveniment tragic. Destinul îl poartă apoi prin războiul din Irak și către vestul Europei, în Marea Britanie. Întâmplarea, hazardul și bunăvoința străinilor îl aruncă în elita celor foarte bogați, unde experimentează luxul, iubirea și viața de familie. Însă tensiunile acumulate și conflictele nerezolvate cu sine erodează treptat această…
