Experiențele traumatice din copilărie nu dispar odată cu trecerea anilor — ele se sedimentează în modul în care simțim, gândim și relaționăm cu ceilalți. Cercetările din ultimele decenii au demonstrat cu consecvență că adversitățile din primii ani de viață lasă urme profunde asupra sănătății mintale, relațiilor și chiar asupra stării fizice a individului la vârsta adultă. Înțelegerea acestor mecanisme nu este doar un exercițiu academic — este primul pas spre vindecare.
Ce sunt experiențele adverse din copilărie (ACE)?
În anii ’90, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), în parteneriat cu Kaiser Permanente, au derulat unul dintre cele mai importante studii din istoria psihologiei clinice, cunoscut sub numele de Studiul ACE (Adverse Childhood Experiences). Participanților li s-au adresat 10 întrebări care vizau abuzul fizic și sexual, neglijența emoțională și fizică și disfuncțiile familiale (precum violența domestică, prezența unui părinte cu tulburări mintale sau incarcerarea unui membru al familiei). Fiecare participant primea un scor de la 0 la 10, reflectând numărul de tipuri de adversități la care fusese expus.
Rezultatele au fost surprinzătoare: prevalența traumei în copilărie era semnificativ mai mare decât se estimase anterior. Studiul a arătat că scorurile ACE ridicate sunt corelate cu dificultăți de învățare și probleme comportamentale în adolescență,…
