Anxietatea în „anii douăzeci” nu este doar frecventă, ci și relevantă clinic. O analiză pe cohorte mari de gemeni arată că, deși simptomele pot oscila de la un an la altul, există un nucleu relativ stabil al anxietății în prima parte a vieții adulte. Acest nucleu stabil este puternic influențat de genetică, în timp ce urcușurile și coborâșurile pe termen scurt par să fie determinate mai ales de experiențe distincte de mediu, cum ar fi evenimentele de viață, relațiile sau stresul zilnic.
Ce a analizat studiul
Cercetarea s-a bazat pe Twins Early Development Study (TEDS), un proiect longitudinal care urmărește gemeni născuți în Anglia și Țara Galilor la mijlocul anilor ’90. Pentru analiza de față au fost incluse șase evaluări ale anxietății generale între 23 și 26 de ani, la 6.429 de perechi de gemeni, patru dintre valuri având loc în timpul pandemiei COVID-19. Designul de gemeni permite separarea contribuțiilor genetice de cele de mediu, comparând similitudinea gemenilor monozigoți (care împart 100% din varianta genetică) cu cea a gemenilor dizigoți (≈50%).
Cât „cântăresc” genele în anxietate
Autorii au modelat un „factor latent de stabilitate” – adică trăsăturile anxioase care persistă în timp – și au estimat pentru acesta o ereditabilitate în jur de 60%. Interesant, acest procent a fost mai mare decât estimările făcute la momente izolate, ceea ce sugerează că studiile „fotografie” pot…
