Chuck Norris a murit joi, 20 martie 2026, în Hawaii, la vârsta de 86 de ani. Familia actorului a confirmat vestea în dimineața zilei de vineri, transmițând: „Cu inimile îndurerate, familia noastră anunță dispariția bruscă a iubitului nostru Chuck Norris, joi dimineață. Deși dorim să păstrăm confidențialitatea circumstanțelor, vă rugăm să știți că a fost înconjurat de familie și era în pace.”
Familia a adăugat că, pentru lume, Chuck Norris a fost un maestru al artelor marțiale, un actor și un simbol al forței, dar pentru cei apropiați a fost un soț devotat, un tată și bunic iubitor, un frate extraordinar și sufletul familiei. „A trăit cu credință, cu scop și cu un angajament neclintit față de cei pe care îi iubea”, se arată în declarație.
Moartea a survenit brusc, la scurt timp după ce actorul fusese spitalizat în urma unei urgențe medicale pe insula Kauai. Caracterul neașteptat al evenimentelor a fost subliniat și de faptul că, cu o zi înainte de internare, un prieten al actorului vorbise telefonic cu el și îl găsise în dispoziție bună, antrenându-se și glumind. Cauza oficială a decesului nu a fost făcută publică.
Cu doar zece zile înainte de moartea sa, pe 10 martie, Chuck Norris împlinise 86 de ani. Cu acea ocazie postase pe rețelele sociale un clip video în care se antrena cu un instructor personal, cu mesajul: „Nu îmbătrânesc — trec la nivelul următor.”
Născut în Oklahoma în 1940, Norris a servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite între 1958 și 1962, perioadă în care a început să practice artele marțiale. La întoarcerea în țară, a participat la competiții și a deschis propriul studio de karate, unde a antrenat clienți celebri, printre care Steve McQueen. De-a lungul timpului, și-a dezvoltat propriul stil, cunoscut sub numele de Chun Kuk Do.
Marele său debut cinematografic a venit în 1972, când a apărut alături de Bruce Lee în filmul „The Way of the Dragon”. Cei doi aveau o relație apropiată, antrenându-se împreună încă din mijlocul anilor ’60. Din acel moment, Norris a construit una dintre cele mai solide cariere din istoria filmului de acțiune american, devenind un simbol al genului în deceniile ce au urmat.
Anii ’80 au reprezentat apogeul carierei sale pe marele ecran, o perioadă în care a colaborat frecvent cu studioul Cannon Films și a lansat o serie de pelicule care au definit estetica filmului de acțiune al epocii, alimentate și de explozia pieței casetelor VHS. În 1993, Norris a debutat în serialul de televiziune „Walker, Texas Ranger”, care a rulat timp de nouă sezoane și i-a adus poate cea mai largă recunoaștere publică din carieră. În anii 2000, a câștigat o nouă generație de fani prin fenomenul „Chuck Norris Facts” — meme-uri care circulau pe internet și ironizau în cheie umoristică rezistența și forța sa legendară. Norris însuși a îmbrățișat fenomenul și a publicat chiar o carte pe această temă.
Filme esențiale cu Chuck Norris
Cariera cinematografică a lui Chuck Norris cuprinde zeci de titluri, dar câteva pelicule se remarcă în mod special, fie prin impactul comercial, fie prin relevanța lor în definirea unui gen.
Lone Wolf McQuade (1983) rămâne unul dintre cele mai complete și mai apreciate filme ale actorului. Regizat de Steve Carver, producția îmbină atmosfera unui western contemporan cu elemente de arte marțiale, Norris interpretând rolul lui Jim „J.J.” McQuade, un ranger texan singuratic cu trecut de pușcaș marin. Punctul culminant al filmului este confruntarea memorabilă dintre personajul său și antagonistul Rawley Wilkes, interpretat de David Carradine.
Code of Silence (1985) este considerat de mulți critici drept cel mai solid film de acțiune din cariera lui Norris. Regizat de Andrew Davis — care urma să semneze mai târziu „The Fugitive” — pelicula îmbină un thriller polițist credibil cu scene de acțiune bine construite, situând actorul într-un cadru urban complex și mai nuanțat decât filmele sale tipice. A fost un succes de box-office și un punct de referință în filmografia sa.
Invasion U.S.A. (1985), regizat de Joseph Zito, îl aduce pe Norris în pielea unui fost agent CIA care revine din retragere pentru a neutraliza un atac terorist de amploare pe teritoriul american. Cu acțiune exacerbată și scene de luptă spectaculoase, filmul este un exemplu clasic al exagerărilor plăcute caracteristice genului în acea perioadă.
Missing in Action (1984), tot în regia lui Joseph Zito, l-a precedat pe Rambo în revenirea temei prizonierilor de război din Vietnam pe marile ecrane. Norris îl interpretează pe colonelul Braddock, un veteran care conduce o misiune de salvare în junglă. Filmul a fost un succes comercial remarcabil, generând încasări de peste 22 de milioane de dolari la un buget de doar 2,5 milioane.
Missing in Action 2: The Beginning (1985) este, structural, o poveste de origine: regizat de Lance Hool, filmul prezintă trecutul lui Braddock ca prizonier de război și se remarcă prin prestația intensă a lui Norris și prin interpretarea impresionantă a lui Soon-Tek Oh în rolul colonelului Yin.
The Delta Force (1986), regizat de Menahem Golan, îl pune pe Norris alături de legenda Lee Marvin într-o misiune antiteroristă inspirată vag din evenimente reale. Colonelul Scott McCoy, personajul central, a rămas iconic și pentru motocicleta sa echipată cu lansatoare de rachete — un element intrat în folclorul filmelor de acțiune din deceniu.
Delta Force 2: The Colombian Connection (1990), regizat de fratele actorului, Aaron Norris, continuă seria cu un adversar diferit: un baron al drogurilor din America de Sud, interpretat de Billy Drago. Filmul menține standardele de acțiune ale seriei, cu cascadorii aeriene și scene de luptă specifice stilului lui Norris.
An Eye for an Eye (1981) aduce o față mai neobișnuită a actorului: fără mustața sa celebră, Norris îl interpretează pe detectivul Sean Kane, un polițist determinat să răzbune uciderea partenerului său. Regizat de Steve Carver, filmul are o notă mai dramatică față de producțiile sale ulterioare, dar include unele dintre cele mai bine coregrafiate scene de luptă din cariera sa timpurie.
Silent Rage (1982), regizat de Michael Miller, este o curiozitate aparte în filmografia lui Norris: un hibrid între filmul cu arte marțiale și science-fiction, în care șeriful interpretat de Norris se confruntă cu un criminal aproape invincibil, rezultat al unui experiment genetic. Atipic pentru stilul său, filmul a câștigat un cult de nișă în rândul fanilor genului.
Hero and the Terror (1988), regizat de William Tannen, marchează una dintre puținele incursiuni ale lui Norris într-un registru mai psihologic: un detectiv din Los Angeles urmărește un criminal în serie deosebit de periculos. Pelicula oferă un portret mai vulnerabil și mai uman al actorului, cu momente de tensiune construite cu mai multă răbdare decât în filmele sale tipice.
Chuck Norris lasă în urmă o moștenire culturală greu de egalat: zeci de filme, un serial de televiziune intrat în istoria micului ecran și o prezență în cultura populară care a depășit cu mult granițele cinematografiei. A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame în 1989 și a devenit ranger texan onorific în 2010. A murit la zece zile după ultima sa apariție publică — un video în care se antrena, zâmbind, de ziua sa.
