„An nou, eu nou.” Această frază populară reflectă optimismul și dorința de schimbare pe care mulți dintre noi o simțim la începutul fiecărui an. Totuși, realitatea este că, după câteva săptămâni, rezoluțiile noastre tind să fie abandonate. De ce voința noastră nu este suficientă pentru a ne menține pe drumul dorit? Neuroștiința oferă răspunsuri, arătând că înțelegerea mecanismelor cerebrale ale voinței ne poate ajuta să o îmbunătățim.
Ce este voința și cum funcționează?
Voința reprezintă abilitatea de a ne orienta acțiunile către un scop dorit, chiar și în fața tentațiilor imediate. Aceasta implică depășirea obstacolelor și obținerea recompenselor pe termen lung. Recompensa joacă un rol crucial în menținerea voinței, fiind activată de dopamină, un neurotransmițător asociat cu motivația, plăcerea și recompensele.
Zonele creierului implicate în voință includ:
- Striatumul: Responsabil pentru senzația de recompensă, activat de dopamină.
- Cortexul cingulat anterior: Gestionază comportamentele raționale, inhibarea tentațiilor și anticiparea recompenselor.
- Cortexul prefrontal: Planifică acțiunile viitoare și controlează comportamentul conștient.
- Amigdala: Reglează emoțiile și influențează deciziile.
Când ne propunem o rezoluție, cortexul prefrontal planifică și menține determinarea, în timp ce cortexul cingulat inhibă alte acțiuni care ar putea deraia acest scop. Totuși, dacă recompensa…