Indicele de masă corporală (BMI) este din nou subiect de dezbateri intense, mulți experți susținând că această metodă este inadecvată pentru diagnosticarea obezității. Deși simplu de calculat, BMI nu face distincția între masa musculară și grăsimea corporală, ceea ce duce la erori în evaluarea sănătății. În schimb, procentajul de grăsime corporală oferă o imagine mai clară a riscurilor asociate cu bolile cardiovasculare. Paradoxal, soluția pentru această problemă s-ar putea afla într-un principiu descoperit de Archimede acum peste 2.000 de ani.
De ce este BMI insuficient?
BMI se calculează împărțind masa corporală (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri). În funcție de valoare, o persoană este clasificată ca subponderală, normoponderală, supraponderală sau obeză. Deși simplu și utilizat pe scară largă, BMI prezintă următoarele probleme:
- Nu distinge între masă musculară și grăsime corporală: O persoană cu masă musculară mare poate avea un BMI ridicat, dar un procentaj scăzut de grăsime, ceea ce nu indică probleme de sănătate.
- Supra- și subdiagnozează obezitatea: Studiile arată că până la 35% dintre bărbații cu un BMI în limite normale ar putea fi reclasificați ca obezi pe baza procentajului de grăsime corporală. În același timp, un sfert dintre cei cu un BMI ce indică obezitate sunt metabolici sănătoși.
- Nu este un predictor direct al bolilor: Riscurile cardiovasculare și…