între horror și realitatea relațiilor toxice

De-a lungul istoriei cinematografiei science fiction, androizii și cyborgii au fost fie o sursă de comedie, fie personaje care inspiră teamă. De la Metropolis (1927) la Blade Runner (1982), poveștile despre ființe artificiale care amenință să-și depășească programarea au fost predominante. Mai rare sunt însă filmele care explorează posibilitatea unei relații de dragoste cu un astfel de personaj, așa cum a făcut Susan Seidelman în Making Mr. Right (1987).

„Companion”, cel mai recent film din această categorie, pornește de la premisele ridicate de Ex Machina (2014), în care un tânăr este însărcinat să testeze inteligența artificială a unui robot feminin. Dar dacă în filmul lui Alex Garland existența androizilor era încă un experiment, „Companion” imaginează un viitor unde ființele sintetice sunt deja integrate în viața de zi cu zi.

Un Black Mirror al relațiilor toxice

Filmul împrumută teme din horror-urile regizoarei Karyn Kusama (Jennifer’s Body, The Invitation), dar și din seria Battlestar Galactica (2004-2009), în care androizii luptă pentru autonomie totală. La fel ca în episoadele Black Mirror, estetica este impecabilă, iar tehnologia este omniprezentă și extrem de accesibilă, dar pericolele pe care le ascunde sunt subtile și insidioase.

Povestea o urmărește pe Iris (Sophie Thatcher) și pe Josh (Jack Quaid), un cuplu care pleacă într-un weekend romantic la o casă de vacanță modernă, alături de prieteni….