Barbara Kingsolver, laureată a Premiului Pulitzer, revine cu un roman impresionant, „Lacuna”, o poveste complexă despre identitate, exil și impactul istoriei asupra vieții personale. Printr-o structură narativă fragmentată, construită din însemnări de jurnal, scrisori și documente de epocă, autoarea reconstituie destinul lui Harrison Shepherd, un scriitor prins între două lumi – Mexicul vibrant al anilor ’30 și America tulbure a perioadei McCarthy.
Mexicul copilăriei: între lumină și umbră
Povestea începe în 1929, când mama lui Harrison, de origine mexicană, își părăsește soțul american și își duce fiul în Mexic, stabilindu-se într-o insulă izolată. Acolo, băiatul descoperă prima „lacună” din viața sa – o peșteră subacvatică, un spațiu simbolic ce pare să ducă „în pântecul lumii”. Mexicul copilăriei sale este redat printr-o paletă senzorială intensă: parfumuri exotice, culori vii, gusturi puternice de tamales, empanadas și enchiladas dulci. În contrast, anii petrecuți într-un internat american sunt reci și rigizi, reflectând o atmosferă de înstrăinare și violență socială.
Între artă și revoluție: întâlnirea cu Frida Kahlo și Leon Troțki
Întors în Mexic în 1935, Harrison devine parte din cercul Diego Rivera – Frida Kahlo, iar mai târziu, secretarul personal al lui Leon Troțki, aflat în exil. Relația sa cu Frida Kahlo, descrisă într-un stil intim, adaugă profunzime…
