Masturbarea: între stigmatizare și beneficiile reale pentru sănătate

Deși este un act natural, masturbarea continuă să fie un subiect care stârnește jenă și disconfort pentru mulți oameni. Dar de ce ne simțim atât de incomod când vorbim despre acest aspect al sexualității? Istoria oferă indicii importante.

De-a lungul timpului, percepțiile asupra masturbării au variat considerabil. Egiptenii o considerau un act sacru, grecii o priveau ca pe un gest firesc, dar fără importanță, iar romanii o considerau inferioară sexului cu un partener.

În Europa medievală, masturbarea a fost etichetată drept un păcat și un pericol pentru sănătate. Abia în secolul XX, cercetători precum Alfred Kinsey și Shere Hite au contestat aceste idei și au contribuit la normalizarea actului de auto-plăcere.

Cu toate acestea, stigmatizarea persistă. Mulți oameni încă privesc masturbarea ca pe un gest rușinos, murdar sau dăunător, influențați de norme sociale, doctrine religioase și o educație sexuală insuficientă. Unii o consideră un act nenatural, deoarece nu are rol reproductiv. Însă acest tip de gândire poate avea consecințe negative asupra sănătății mintale, contribuind la sentimente de vinovăție și rușine.

Masturbarea ca instrument terapeutic

Chantal Gautier, Senior Lecturer in Psychology and Sex and Relationship Therapist la University of Westminster, subliniază importanța masturbării ca formă de autocunoaștere și autoacceptare, evidențiind beneficiile sale atât din punct de vedere psihologic, cât și…