Când ești prins(ă) de anxietate, sfatul „doar respiră” poate suna iritant. Dar există acum date experimentale care arată că ritmul respirației nu schimbă doar cum te simți, ci modifică rapid activitatea cerebrală implicată în reacția de stres.
Într-un studiu publicat în Scientific Reports, participanții supuși unei situații de anxietate anticipatorie (știau că urmează să vadă imagini aversive sau doar că există o șansă să le vadă) au avut o creștere a activității beta (un marker EEG asociat îngrijorării și hiper-activării). Însă 30 de secunde de respirație lentă, ghidată (≈6 secunde inspir, 6 secunde expir), au atenuat atât trăirea subiectivă neplăcută, cât și semnalul beta, chiar sub nivelul observat în condiția „fără anxietate” atunci când participanții respirau normal (≈2 secunde inspir/2 secunde expir).
Rezultatele susțin ideea că o intervenție ultra-scurtă pe respirație poate amortiza felul în care creierul „amplifică” un eveniment negativ atunci când îl anticipezi cu teamă. Studiul este de dimensiune modestă și trebuie replicat, însă se alătură unui corp mai larg de cercetări care arată că respirația lentă crește tonusul vagal, reduce stresul auto-raportat și modifică tipare EEG în sensul unei reglări mai bune (inclusiv creșterea puterii în benzi lente și scăderea activării asociate hiper-îngrijorării).
De ce funcționează respirația lentă (pe scurt)
Când…
