„Cursa destinului” („Destiny’s Race”) pornește dintr-o poveste personală și dintr-o pasiune transmisă din generație în generație. Pentru Andrei Borțică, motorsportul a fost prezent încă din copilărie prin tatăl său, Adrian Borțică, pilot de performanță. După moartea acestuia, Andrei începe să se antreneze și să participe la curse, iar experiența acumulată devine punctul de plecare pentru un film care nu urmărește trofee, ci transformarea.
Regizor, scenarist și actor în rolul principal, Andrei Borțică descrie proiectul ca pe o încercare de a înțelege, prin propriul corp, ceea ce a trăit tatăl său: adrenalina, disciplina, oboseala și presiunea deciziilor luate „la limită”. Din această perspectivă, filmul se poziționează mai aproape de un coming-of-age cu miză emoțională decât de o poveste clasică despre victorie.
Un proiect construit în timp, din realitate către ficțiune
„Cursa destinului” a pornit ca scurtmetraj și s-a extins treptat într-un lungmetraj structurat în trei părți, integrând elemente autobiografice: prima iubire, relația cu mașinile și dialoguri inspirate din conversații reale dintre Andrei și tatăl său. Replicile dintre protagonist și mentorul său sunt prezentate ca adaptări ale unor discuții purtate în copilărie, ceea ce dă filmului un strat suplimentar de autenticitate.
Filmări, buget și locuri-cheie
Producția s-a desfășurat pe parcursul a 22 de zile, cu un buget estimat la aproximativ 500.000 de euro. Filmările au avut loc în mare parte în spații personale, iar secvențele de curse au fost realizate pe circuitul de la Adâncata, folosind mașini din colecția proprie.
Într-o fișă de festival publicată pe platforma Eventive, filmul apare ca producție din 2025, cu o durată de 1 oră, 25 de minute și 41 de secunde, în limba română, cu subtitrare în engleză.
Povestea: un cadou care declanșează o decizie
În centrul acțiunii este un tânăr de 21 de ani, Andrei (personaj care poartă numele regizorului), care primește de ziua lui o surpriză de la mama sa: o mașină de curse identică cu a tatălui, alături de combinezonul și casca acestuia. Gestul devine o chemare, iar Andrei își propune să readucă la viață BMW-ul E30 și să intre în lumea competițiilor.
Drumul lui e construit ca o aventură inițiatică: un mecanic în vârstă, fost antrenor al tatălui, și Dani, un pilot experimentat, îl ajută să înțeleagă nu doar tehnica, ci și psihologia circuitului. În oglindă, rivalitatea cu Salvatore escaladează, iar filmul folosește conflictul ca pretext pentru a vorbi despre orgoliu, frică, impuls și control într-un sport în care greșelile se plătesc imediat.
Distribuție și echipă
Din distribuția menționată în materialele de prezentare fac parte, între alții, Vlad Nicolici, Tache Florescu, Puiu Lăscuș, Cătălin Nicolau, Francesca Rădulescu, Andrei Miercure, CRBL și Adrian Păduraru.
Pe zona de producție, fișa de festival indică producător general Cătălina Borțică și producător executiv Matei David Reu, care semnează și imaginea. Montajul este creditat lui Sabin Mardale (alături de Claudiu Doagă), iar muzica și sound design-ul apar pe numele lui Marius Leftărache.
Parcurs festivalier și recunoașteri
În comunicatul distribuit prin AGERPRES (OTS), „Cursa destinului (Destiny’s Race)” este menționat ca fiind înscris la competiția online „Remember the Future, World Film Festival in Cannes” (aprilie 2025) și ca având distincții în cadrul selecției respective, precum și o recunoaștere la Ardelion Film Festival (Graz).
În paralel, Universitatea Hyperion a publicat o notă de presă în care menționează participarea filmului „DESTINY’S RACE” la aceeași competiție online.
Formare și context
Andrei Borțică este prezentat ca absolvent/participant la programe de Regie de Film și Televiziune și Actorie în cadrul Facultății de Arte a Universității Hyperion, iar comunicările publice notează că proiectele sale anterioare au circulat în festivaluri studențești și independente.
„Cursa destinului” rămâne, în esență, un film despre continuitate: despre cum o pasiune moștenită poate deveni, după pierdere, o formă de reconstrucție. Iar în lumea în care viteza e doar suprafața, adevărata miză rămâne caracterul – cel care se vede abia când începe cursa.
