Există zile în care viața seamănă cu un număr de jonglerie: sarcini, întâlniri, mesaje, responsabilități care curg fără pauză. Când paharul e deja plin, chiar și o picătură măruntă îl face să se reverse. Asta e copleșirea: nu o sentință asupra capacităților tale, ci un semnal că resursele au fost întinse peste limită. Nu e slăbiciune, ci fiziologie – o combinație de solicitare mentală, emoțională și corporală care îți îngustează câmpul atenției, îți tulbură somnul și îți scade răbdarea. A înțelege ce se întâmplă e deja un pas spre a recăpăta controlul.
Ce este, de fapt, copleșirea (și de ce nu e „vina ta”)
Când simți că „nu mai încapi” în propria zi, nu ți s-a „stricat” voința; ți s-a schimbat starea internă. Mintea trece pe modul de protecție și caută urgențe, iar corpul crește ritmul inimii și tensiunea musculară. De aici vin deciziile amânate, gândurile care se învârt în cerc și senzația că fiecare lucru mic e o povară mare. Nu are legătură cu inteligența sau caracterul; are legătură cu încărcarea acumulată și cu felul în care reacționează sistemul tău nervos la prea multă incertitudine, prea multe cereri și prea puțin spațiu de respirat.
De unde vine senzația de „prea mult”
Uneori e evident: ai prea multe pe listă și prea puțin timp. Alteori, cauza e mai subtilă: o tranziție (un job nou, o mutare), conflicte nerezolvate, o problemă de sănătate în…
