Trăim într-o perioadă în care vorbim mult despre „concurență”, „piață liberă” și „oferta bogată de servicii”. Sună bine în prezentări și comunicate, dar lucrurile arată altfel când trăiești într-o localitate în care, de facto, ai un singur operator de servicii fixe. Nu contează ce scrie în statistici, în realitate ești captiv.
Și abia atunci când serviciile pică îți dai seama cât de mult depinzi de ele.
Când rămâi doar cu un singur cablu
În zona în care locuiesc, povestea e clasică pentru România: acum câțiva ani, DIGI a cumpărat o companie locală și, odată cu ea, a înghițit și concurența. Din acel moment, locuitorii au devenit captivi. Nu formal, că doar poți oricând să renunți la abonament, ci practic – pentru că nu prea ai unde să te duci.
Orange România, unde statul român deține acțiuni, după preluarea serviciilor fixe Telekom, nu are încă fibră optică în zonă. Vodafone nu pare să aibă planuri concrete pentru acoperirea acestui segment. La nivel de servicii fixe, realitatea e simplă: ai un singur operator. Îți place, nu-ți place, cu el defilezi.
Și când acel operator începe să „dezvolte” un obicei de a avea avarii majore aproape lunar, discuția nu mai e doar despre „calitatea serviciilor”, ci despre calitatea vieții de zi cu zi.
Pene de net într-o lume în care totul depinde de internet
Indiferent că vorbim de timp liber sau de activitate profesională, dependența de…
