Relațiile și experiențele din copilărie joacă un rol fundamental în formarea sănătății noastre mintale și a modului în care interacționăm cu ceilalți. Parentingul deficitar – caracterizat prin lipsă de afecțiune, comportamente critice sau nepredictibile – poate crea probleme emoționale și relaționale pe termen lung. Potrivit cercetătorului Dr. Paul Gilbert, aceste experiențe din copilărie pot contribui la dezvoltarea unor tipare nesănătoase în viața adultă, inclusiv insecurități și dificultăți de atașament.
Ce înseamnă parentingul deficitar?
Parentingul deficitar include stiluri de educație care nu oferă copiilor un mediu sănătos și susținător. Iată principalele tipuri:
Parenting afectiv-controlant
- Lipsa căldurii și a grijii.
- Supraveghere excesivă, impunerea unor standarde înalte.
- Reacții critice și izbucniri frecvente de furie.
- Copilul dezvoltă teamă și furie față de părinte.
Parenting intruziv și care încalcă granițele
- Ignorarea individualității copilului, control excesiv al vieții acestuia.
- Impunerea responsabilităților adulte (îngrijirea fraților mai mici, gestionarea problemelor părinților).
- Copilul resimte vinovăție și un sentiment de povară.
Parenting imprevizibil
- Alternarea între momente de afecțiune și distanțare.
- Pot exista abuzuri verbale sau fizice.
- Copilul își iubește părintele, dar îl și teme.
Parenting nesigur
- Diferența dintre ceea ce părinții spun și ceea ce fac.
- Copilul percepe…
