Un studiu recent, publicat în PLoS Biology, oferă o teorie mai clară privind halucinațiile auditive din schizofrenie. Cercetătorii au descoperit că un mecanism esențial – prin care creierul distinge între vocea proprie și vocile externe – nu funcționează corect în schizofrenie, ducând la „auzirea” propriei voci ca și cum ar aparține altcuiva. Această descoperire ar putea deschide calea spre noi strategii de tratament, incluzând metode de stimulare non-invazivă a zonelor cerebrale care interacționează cu sistemul motor și cel auditiv.
Halucinațiile auditive: mai frecvente decât cele vizuale
Când ne gândim la schizofrenie, adesea ne imaginăm oameni care văd lucruri inexistente. În realitate, peste 70% dintre persoanele cu schizofrenie experimentează halucinații auditive, cum ar fi „auzul vocilor” – mult mai răspândite decât halucinațiile vizuale. Conform noilor cercetări, o posibilă explicație este că aceste voci sunt, de fapt, ecouri interne ale propriului discurs, care ajung să fie percepute ca externe din cauza unui „defect” în sistemul nervos.
Cum își dă seama creierul când vocea e „a ta” sau „a altora”
Organismul uman dispune de un mecanism prin care identifică dacă un stimul senzorial provine din acțiunile proprii sau din mediul înconjurător. Exemple:
- Atingerea și gâdilatul: Majoritatea oamenilor nu pot să se gâdile singuri, deoarece creierul „știe” că stimulul vine de la tine și…
