Mila este una dintre emoțiile despre care se vorbește cel mai puțin – și, adesea, este privită cu reținere sau chiar respinsă complet. De câte ori nu am auzit expresia „Nu mă compătimi!”? Există o concepție greșită potrivit căreia mila ar fi o emoție de evitat, un semn de slăbiciune sau superioritate. În realitate, însă, refuzul de a simți milă – față de ceilalți sau față de noi înșine – înseamnă să ne privăm de una dintre cele mai importante dimensiuni ale naturii umane.
În acest articol, cu ajutorul psihologului Nick Wignall din Marea Britanie, vom explora de ce mila contează, ce funcții îndeplinește în psihologia noastră și cum ne poate ajuta să fim mai empatici, mai compasivi și mai creativi.
Ce este mila?
Mila este o emoție fundamentală, la fel ca tristețea, frica, furia sau bucuria. Mai exact, ea reprezintă tristețea resimțită pentru altcineva.
De exemplu:
- Simți milă atunci când îți vezi copilul cu ochii în lacrimi, povestind că a fost victima unui episod de bullying la școală.
- Simți milă pentru un câine bătrân cu trei picioare, care se chinuie să traverseze strada.
- Simți milă când urmărești un film și protagonistul face o alegere care știi că îi va aduce suferință.
Este important să facem diferența dintre mila ca emoție și gândurile sau comportamentele care o însoțesc. De exemplu:
- Dacă vezi un om fără adăpost și începi să te gândești la cât de dificilă trebuie să fie…