Atunci când întâlnim informații false sau înșelătoare online sau în grupurile de discuții ale familiei, cum reacționăm? Pentru mulți oameni, primul impuls este să verifice faptele, să răspundă cu statistici, să publice o dezmințire pe rețelele sociale sau să îndrepte oamenii către surse de încredere.
Verificarea faptelor este considerată o metodă de bază pentru combaterea răspândirii informațiilor false. Însă corectarea dezinformării este notoriu de dificilă. Studiile arată că cititorii au mai puțină încredere în jurnaliști atunci când aceștia demontează, în loc să confirme, anumite afirmații. Mai mult, verificarea faptelor poate duce la repetarea minciunii originale în fața unui public nou, amplificându-i astfelreach-ul.
Cercetarea realizată de Alice Marwick, specialist în studii media de la Universitatea din Galway, poate explica de ce verificarea faptelor eșuează adesea atunci când este folosită în mod izolat. Studiile ei sugerează că dezinformarea nu este doar o problemă de conținut, ci una emoțională și structurală. Marwick argumentează că dezinformarea prosperă prin trei piloni care se întăresc reciproc: conținutul mesajului, contextul personal al celor care îl distribuie și infrastructura tehnologică care îl amplifică.
Din punct de vedere cognitiv, oamenii consideră mai ușor să accepte informații decât să le respingă, ceea ce ajută la explicarea modului în care conținutul…
.jpg "Antena 1 anunță un nou sezon al emisiunii Hello Chef")
