Psihologii Elaine și Arthur Aron au propus, în anii ’90, conceptul de persoană cu sensibilitate înaltă (HSP), asociat în literatura de specialitate cu trăsătura sensory-processing sensitivity (SPS). HSP nu este o tulburare, ci o diferență temperamentală: un subset de oameni procesează mai profund stimulii și sunt mai receptivi la detalii, ceea ce se traduce prin reactivitate emoțională mai intensă și o atenție sporită la nuanțe. Modelul și scala HSP au fost descrise în 1997, în Journal of Personality and Social Psychology.
Estimările inițiale indicau că între 15% și 25% dintre oameni pot fi HSP, iar lucrări mai recente raportează procente apropiate de ~30% în unele eșantioane – diferențele țin de metodă și de populația studiată.
Important: HSP nu reprezintă un diagnostic de sănătate mintală și nu implică, de la sine, un prognostic negativ. Anumite trăsături (sensibilitate senzorială, reactivitate emoțională) pot semăna cu simptome din alte condiții, dar nu sunt același lucru. Pentru orice nelămurire privind sănătatea mintală, discută cu un specialist.
Cum arată, în viața de zi cu zi, sensibilitatea înaltă (povestea Emmei)
La o întâlnire de cartier, Emma observă repede că gazda, Maria, e copleșită de rolul de organizator. Se apropie cu tact, o ascultă, iar conversația le ajută pe amândouă. Mai târziu, Emma sesizează că muzica e prea tare pentru mai mulți invitați și cere…
