În psihologie, narcisismul apare pe un spectru: de la trăsături de personalitate des întâlnite până la forme clinice (tulburarea de personalitate narcisică – NPD). Literatura de specialitate descrie două profiluri predominante: narcisismul grandios (auto-importanță, nevoie de admirație) și narcisismul vulnerabil (sensibilitate accentuată la critică, rușine, teamă de respingere). Ambele pot coexista și pot afecta sever relațiile, munca și calitatea vieții.
De ce schimbarea este dificilă, nu imposibilă
Trăsăturile narcisice pot sabota exact ingredientul esențial al terapiei: alianța terapeutică. De aceea, la pacienții cu NPD s-au observat rate de abandon semnificativ mai mari față de alte categorii clinice: studii de urmărire raportează 63–64% abandon din psihoterapie. Totuși, „dificil” nu înseamnă „imposibil”: prognosticul depinde de motivație, de comorbidități și de calitatea relației terapeutice.
Ce funcționează: terapii cu utilitate demonstrată (și limitele lor)
Nu există o „pastilă psihologică” unică pentru NPD. Intervențiile folosite se inspiră frecvent din tratamente validate pentru tulburarea de personalitate borderline (unde baza de dovezi este mai consistentă), apoi se adaptează cazului narcisic:
- Terapia schemelor (Schema Therapy): în studii randomizate pe tulburări de personalitate, a depășit tratamentul standard la recuperare și a redus abandonul. Pentru NPD, dovezile…
