Tinerii din prezent se confruntă cu niveluri tot mai ridicate de incertitudine. Piețele volatile ale muncii și locuințelor, alături de efectele tot mai vizibile ale crizei climatice, creează un viitor imprevizibil. În același timp, studiile arată o deteriorare accentuată a sănătății mintale în rândul acestei generații. În acest context, dezvoltarea rezilienței este adesea promovată drept soluția principală.
Tradițional, reziliența este definită prin depășirea adversităților, ceea ce implică adesea conformarea la normele sociale: finalizarea studiilor, obținerea și menținerea unui loc de muncă, perseverența indiferent de dificultăți. Această viziune pune accentul pe responsabilitatea individuală și autosuficiență, fără a lua în calcul complexitatea situațiilor de viață ale tinerilor.
Însă această definiție convențională a rezilienței poate ignora strategiile mai puțin evidente de adaptare și supraviețuire ale tinerilor. Unele răspunsuri, cum ar fi rezistența, retragerea sau inacțiunea, pot părea eșecuri la suprafață, dar ele reprezintă, în multe cazuri, forme alternative de adaptare.
Reziliența dincolo de conformitate: Ce ne învață tinerii despre supraviețuire?
Cercetările realizate de Claire Fox, lector în criminologie la Universitatea din Manchester, împreună cu colegii săi, explorează aceste forme neconvenționale de reziliență. Studiul a implicat 92 de tineri din patru țări europene, fiind…
