În ultimele două decenii, numeroase studii au sugerat că persoanele cu convingeri religioase tind să raporteze o bunăstare psihologică mai bună decât cele fără credință. Acest fenomen a fost observat nu doar în Statele Unite, ci și în diverse alte țări, ceea ce a consolidat ideea că religia îmbunătățește sănătatea mentală, până la punctul în care acest concept apare în manualele de psihologie.
Pentru cei care au credință religioasă, această concluzie poate părea intuitivă. Dar ce înseamnă pentru numărul tot mai mare de persoane care se identifică drept atei sau agnostici? Oare își sacrifică bunăstarea psihologică prin respingerea religiei?
Conform psihologului Mohsen Joshanloo, este posibil să supraestimăm impactul religiei asupra sănătății mentale. Într-un studiu publicat în Journal of Pacific Rim Psychology, Joshanloo pune sub semnul întrebării legătura cauzală dintre religiozitate și bunăstare.
Corelație versus cauzalitate
Joshanloo începe cu constatarea bine documentată că persoanele religioase tind să raporteze niveluri ușor mai ridicate de bunăstare. Totuși, el subliniază că o corelație nu implică neapărat cauzalitate. Doar pentru că persoanele religioase par mai fericite, nu înseamnă că religia în sine cauzează fericirea.
Este posibil ca bunăstarea să conducă la religiozitate — când oamenii se simt mulțumiți de viață, ar putea deveni mai înclinați să îmbrățișeze credința…
