„Trebuie să duc la palat vestea morții tale, m-a anunțat, cam fără tragere de inimă…” – așa își începe confesiunea celebrul filosof în romanul „Ultima după-amiază a lui Seneca”, cea mai recentă carte a scriitoarei franceze Marianne Jaeglé. Volumul, publicat în România la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, a fost recompensat cu Prix Orange du Livre (2024) și Premiul Madeleine Daniélou (2025).
Un roman despre moarte, putere și compromis
Pe 12 aprilie 65 d.Hr., soldații lui Nero pătrund în vila lui Seneca de lângă Roma cu ordinul ca filosoful să-și pună capăt vieții. În ultimele ore, Seneca își scrie scrisoarea de adio către Lucilius, prietenul și guvernatorul Siciliei, reflectând asupra unei vieți dedicate virtuții, dar și compromisurilor făcute în slujba elevului său devenit tiran. Textul redă nu doar dramatismul despărțirii de viață, ci și introspecția unui om prins între ideal și realitate.
Profesorul lui Nero
După exilul în Corsica, Seneca a fost chemat la Roma de Agrippina pentru a-l educa pe fiul acesteia, Domitius (viitorul Nero). Filosoful și-a asumat cu recunoștință rolul de mentor, convins că poate transforma un adolescent timid într-un conducător înțelept. Primele rezultate păreau promițătoare: empatie, echilibru, decizii juste. Dar, în timp, tânărul a fost corupt de putere, iar Seneca a asistat neputincios la degradarea morală a celui pe care îl considera aproape…
