În ultimii doi ani, chatboții au început să fie folosiți nu doar pentru informații sau productivitate, ci și ca substitut de companie: un spațiu „mereu disponibil” pentru a vorbi despre stres, anxietate, adaptare, singurătate. Din perspectiva sănătății mintale, întrebarea importantă nu este dacă astfel de conversații pot fi plăcute pe moment, ci dacă pot produce o schimbare reală și stabilă în felul în care ne simțim conectați.
Un studiu realizat de cercetători de la University of British Columbia (UBC) sugerează că, cel puțin în contextul tranziției la facultate, un gest simplu și „low-tech” – mesaje zilnice cu un coleg ales aleator – are un impact mai mare decât conversațiile zilnice cu un chatbot conceput să fie empatic.
Ce a testat studiul: oameni vs. chatbot vs. jurnal
Cercetarea a urmărit studenți aflați în primul semestru, o perioadă considerată vulnerabilă la izolare socială: schimbări de ritm, mediu nou, rețele sociale în construcție. Participanții au fost împărțiți în trei condiții timp de două săptămâni:
- mesaje zilnice cu un alt student din același an, selectat aleator;
- interacțiuni zilnice pe Discord cu un chatbot (într-un server dedicat), botul fiind rulat pe un model ChatGPT-4o mini;
- o sarcină de control: o propoziție/însemnare scurtă zilnică, tip jurnal.
În plus, studiul a fost preînregistrat, iar botul („Sam”) a fost proiectat să ofere suport consistent și empatie pe baza unor…
