Trailerul oficial al filmului „28 de ani mai târziu”, cea mai recentă parte din seria post-apocaliptică regizată de Danny Boyle și scrisă de Alex Garland, a captat atenția publicului nu doar prin imaginile sale tulburătoare, ci și printr-o alegere muzicală surprinzătoare: o înregistrare veche de peste un secol a unei poezii de Rudyard Kipling.
Coloana sonoră folosită în trailer este o versiune ritmată și tensionată a poeziei „Boots”, recitată de actorul Taylor Holmes în 1915. Tonul său militarist, aproape hipnotic, devine tot mai frenetic pe măsură ce trailerul progresează, crescând în intensitate odată cu scenele de teroare. Rezultatul este o combinație înspăimântătoare, în care vocea nazală și monotonală a recitatorului acționează ca un contrapunct tulburător pentru imaginile pline de zombi.
Poezia lui Kipling, scrisă în 1903, descrie monotonia extenuantă a soldaților britanici în marș în timpul războiului din Africa de Sud. „Boots – boots – boots – boots – moving up and down again” este refrenul obsedant care simbolizează epuizarea psihică și fizică a soldaților. În contextul filmului, ritmul impus de versuri sugerează un marș inevitabil spre violență și distrugere.
Deși poemul nu joacă un rol major în filmul propriu-zis, apariția sa în trailer a avut un impact atât de puternic încât Boyle a decis să-l includă într-o secvență arhivală din peliculă. Regizorul a explicat, într-un interviu pentru Variety, că alegerea piesei a venit inițial din partea echipei de creație a trailerului, mai exact de la Megan Barbour, fostă directoare muzicală la agenția Buddha Jones. Barbour cunoștea înregistrarea din surse militare, iar aceasta a fost propusă pentru trailerul filmului datorită atmosferei sale sugestive.
„Când am auzit versiunea pe trailerul trimis de Sony, a fost ca o revelație”, spune Boyle. „Vocea și poezia aveau o forță aproape hipnotică. Era ceva profund în acea recitare, ceva ce părea să transceadă timpul.”
Danny Boyle a făcut și o paralelă cu piesa „Henry al V-lea” a lui Shakespeare, spunând că „Boots” a fost percepută ca un imn militar modern, un discurs de luptă pentru o lume aflată în colaps.
Surprinzător, înregistrarea este cunoscută și pentru faptul că a fost folosită în programele de pregătire psihologică ale armatei americane, datorită impactului său emoțional puternic. În film, ea acompaniază o scenă în care personajele pătrund într-un continent infestat de zombi – o alegorie clară a marșului spre un nou tip de război.
Boyle concluzionează: „Cum e posibil ca o înregistrare de acum 110 ani să aibă încă o asemenea forță viscerală într-o lume a TikTok-ului? Tocmai acest contrast ne-a atras – și l-am integrat fără ezitare.”
