În ultimul deceniu, ecranele au trecut de la „tentație” la infrastructură: telefon, platforme video, social media, mesagerie, jocuri, teme, informație. Pentru mulți copii și adolescenți, viața socială, identitatea și apartenența se negociază în paralel – offline și online. UNICEF a atras atenția că o parte semnificativă a utilizatorilor de internet la nivel global sunt minori, iar accesul la dispozitive a devenit aproape universal în multe contexte.
De aceea, discuția actuală nu mai poate rămâne blocată în întrebarea „câte ore?”, ci trebuie să includă „în ce fel?” și „cu ce costuri psihologice?”. Aici apare o nuanță utilă: presiunea ecranului (screen pressure) – presiunea de a fi mereu conectat, de a răspunde rapid, de a rămâne „la zi”, de a nu rata nimic. Psihologul clinician Sorana Mocanu descrie acest fenomen ca pe o combinație între imposibilitatea de deconectare, nevoia de validare și FOMO (fear of missing out).
De ce „calitatea” utilizării contează la fel de mult ca „durata”
Datele europene arată că majoritatea copiilor sunt zilnic online, iar timpul crește odată cu vârsta. Însă cercetările insistă tot mai mult pe context: ce fac, cu cine, ce emoții se activează, ce tip de conținut primesc și cât de intruziv devine acest flux.
În practică, două scenarii pot arăta similar ca „timp pe ecran”, dar pot avea efecte diferite:
- utilizare ghidată/constructivă…
