Pe măsură ce înaintăm în vârstă, aproape toți observăm că somnul nu mai este ce-a fost. Adormim mai greu, ne trezim în miezul nopții, dimineața vine prea devreme, iar odihna pare mai superficială. Există tendința să acceptăm aceste schimbări ca pe ceva firesc — „la vârsta mea, e normal” — și, într-o anumită măsură, chiar este. Dar înțelegerea precisă a ceea ce se întâmplă în creier poate face diferența dintre ignorarea unui simptom important și intervenția la timp.
De ce dormim mai puțin profund odată cu vârsta
Unul dintre miturile persistente despre somn și vârstă este că persoanele în vârstă ar avea nevoie de mai puține ore de odihnă. Cercetările științifice actuale contrazic această idee: nevoia biologică de somn rămâne relativ constantă de-a lungul vieții adulte, ceea ce se schimbă este capacitatea creierului de a intra și de a menține un somn profund, continuu și restaurator (Mander, Winer & Walker, 2017).
Creierul îmbătrânit încă are nevoie de odihnă, dar o obține mai greu și mai superficial. Este ca și cum „întrerupătorul” care ne menține adormiți funcționează tot mai nesigur pe măsură ce trec anii.
Ce se întâmplă în creier în timp ce dormim
Instabilitatea sistemului somn-veghe
La un creier tânăr, trecerea dintre starea de veghe și cea de somn funcționează ca un comutator ferm: fie ești treaz, fie dormi. Odată cu vârsta, neuronii responsabili…
