Nu știu cum am ajuns în acest loc pustiu,
Unde am fost și nici cu cine nu mai știu…
Eu cel de ieri nu își imagina
Că voi ajunge să am o insulă doar a mea.
Dezamăgit de prea multe ori,
În locul unde nu ajung scrisori,
Dar m-am grăbit din prostie,
Nu m-am gândit cine m-ar iubi pe o insulă pustie…
Până ai venit tu.
Spune-mi dacă ai vrea
Pe insula mea,
Au mai trecut pe aici
Dar i-am rugat să nu stea.
Nu am vrut să rămână
Nici prea mult să se rețină,
Poate că am intuit
Și-am vrut să te aștept pe tine!
Nu știu cum am ajuns în lumea ta,
Dar am îndrăgit-o și nu aș pleca.
M-ai lăsat în ochii tăi uscați de dor,
M-ai învățat în largul lor să zbor…
Mi-ai dat curajul
Să-mi dedic viața mie,
Toată dragostea ție,
Ca să fim fericiți din prostie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie…
Fericirea a fost un lucru trecător
Până ai venit tu.
Am fost prin viață doar un rătăcitor
Până ai venit tu.
M-am lăsat de speranță purtat
Până ai venit tu…
Iubire, am dat în sfârșit de uscat,
Atunci când ai venit tu.
