Terapia dialectic-comportamentală (DBT) a fost dezvoltată în anii 1980 de psiholoaga americană Dr. Marsha Linehan și colegii săi. Este o formă de terapie cognitiv-comportamentală (CBT) adaptată pentru a sprijini persoanele care se confruntă cu dereglări emoționale severe.
DBT a fost inițial concepută pentru a trata tulburarea de personalitate borderline (BPD), însă în timp a fost extinsă și pentru alte dificultăți precum depresia, anxietatea, tulburările de alimentație, abuzul de substanțe și comportamentele impulsive. Particularitatea DBT este că îmbină acceptarea cu schimbarea: încurajează validarea experiențelor emoționale, dar și dezvoltarea de noi abilități pentru a gestiona mai bine situațiile dificile.
Dr. Linehan a vorbit deschis despre propria sa experiență cu borderline și internările repetate, ceea ce a făcut ca DBT să fie o terapie profund ancorată atât în cercetare, cât și în realitatea trăită.
Ce probleme abordează DBT
DBT este recunoscută pentru eficiența sa în reducerea comportamentelor de auto-vătămare și a ideilor suicidare. De asemenea, este folosită pentru:
- gestionarea schimbărilor bruște de dispoziție
- reducerea anxietății și atacurilor de panică
- combaterea depresiei și a sentimentului de lipsă de sens
- controlul impulsurilor și al comportamentelor autodistructive
- tratamentul tulburărilor de alimentație, precum binge-eating sau purging
- sprijin în dependențele de substanțe
Un element central…
